Nevoia de schimbare

Colţul suporterului cârcotaş

Dacă în ceea ce privește numărul de meciuri ce ar mai fi de disputat suntem abia pe la jumătate, în ceea ce privește șansele de calificare pentru Mondialele din Africa de Sud de anul viitor sunt aproape egale cu zero. Mai exact, conform specialiștilor, șansele de accedere la turneul final ale naționalei României sunt de 0,63%.
Demiterea lui Pițurcă a survenit ca un fapt firesc,garnisită cei drept de o „ primă de necalificare” de 250.000 euro, compensația plătită de federație fiind, după părerea mea meritată, ținând cont de faptul că la prima demitere(venită nemeritat, după reușirea calificării la campionatul European Belgia-Olanda 2000) acesta a plecat cu buza umflată și cu buzunarele goale. În fond este selecționerul care a calificat România la ultimele două turnee finale deși întemeiate sau nu, nu puține sunt criticile aduse acestuia privitor la selecția făcută, la relația cu presa care a lăsat mult de dorit, ori la cea cu unii jucători din lot.
Cum momentul în care se află naționala de fotbal a României este unul cât se poate de delicat, responsibilitatea alegerii noului selecționer atârnă greu pe umerii federației deoarece foarte multe sunt vocile care recomandă o restructurare din temelii. Dacă lui Pițurcă i se reproșa folosirea cu obstinație a lui Contra, Cociș sau Nicoliță, jucători considerați sub nivelul cerut de rigorile naționalei în detrimentul altora precum Tiberiu Ghioane, Săpunaru ori Dănciulescu care în opinia generală nu trebuiau să lipsească din lotul tricolorilor, viitorul selecționer are dificila misiune de a readuce starea de armonie în sânul componenților lotului, una optimă performanței și de a realiza ingratul schimb de generații imperios necesar în acest moment.
Lupta pare a se da între Mircea Lucescu, Răzvan Lucescu, Gh. Hagi și Dan Petrescu dar gurile rele spun că deja „Nașul” Sandu s-a orientat spre Gh. Hagi, alegerea lui dorindu-se a fi și o lovitură de imagine, una menită să atragă sponsorii care nu se mai înghesuie la ușa federației odată cu ratarea calificării fapt ce a adus o gaură în „bugetul” FRF de 3.5 milioane de euro!
Părerile specialiștilor sunt împarțite, dacă unii pledează pentru aducerea lui Mircea Lucescu, un tehnician cu o uriață experiență internațională ce ar putea îmbina armonios generația lui Mutu, Lobonț și Chivu cu cea care vine din urmă- Tănase, Pantelimon, frații Costea etc. și a cărui diplomație ar putea fi de folos în aducerea unor jucători care renunțaseră la națională datorită relațiilor încordate cu fostul selecționer(Daniel Niculae, Tibi Ghioane), alții militează pentru instalarea unui tehnician tânăr care este priceput în lucrul cu tinerii, specializat în formarea de echipe noi, de perspectivă, mai ales că meciurile ce urmează nu mai au miză în ceea ce privește calificarea.
Referitor la opinia că nu mai avem tineri talentați care să vină din urmă, mulți cântând deja prohodul naționalei în anii care vor urma, eu îmi exprim îndoiala. Părerea mea e că nu de tineri talentați ducem lipsă ci tocmai de un sistem bine pus la punct, de valorificarea talentelor deja existente. Atâta timp cât se încearca eradicarea orelor de sport din școli e lesne de înțeles că talentele de care dispunem se află în pericolul de a se plafona sau de a nu se exprima la la parametrii reali.
În sprijinul afirmațiilor mele stă exemplul Craiovei, unde patronul Adrian Mititelu a selectat cu patru-cinci ani în urmă doar tineri din pepiniera proprie, pigmentați cei drept cu câteva prezențe exotice precum jucătorul din Sierra Leone-Wobay ori australienii Mitchel sau Rose, nu a vândut jucătorii indiferent de ofertele primite iar în prezent se luptă pentru un loc pe podium în Liga1 după ce a luat-o de la zero tocmai din divizia B. Dacă ar mai fi doi ca Mititelu viitorul naționalei ar fi asigurat deși trebuie să admitem că puțini au răbdare să crească jucători, toți vrând rezultate imediate și firește, profituri immediate!