O viaţă, de două ori născută

POVEŞTILE ROMÂNILOR DIN LUME

Munca în Italia, sau în alte ţări, în afara României, rămâne, încă, o perspectivă a multor români. Nu este greu de înţeles acest lucru, în condiţiile în care, în România, şansele de a găsi un loc de muncă sunt foarte mici, sau aproape nule, pentru mulţi din conaţionalii noştri.
Sunt, parte din cei ce aleg să părăsească ţara natală, persoane cu studii superioare sau cu diferite calificări în domenii diverse. Din păcate, pentru ei – poate -, pentru noi, pentru România, acest gest la care recurg, de a părăsi ţara natală, reprezintă o pierdere, din toate punctele de vedere. Faptul că ajung să muncească peste hotare oameni de care ne-am fi putut mândri aici, în ţara noastră, nu ne dă nici un motiv de satisfacţie. Îi inţelegem, îi compătimim şi atât, restul decide soarta.
Ştim cu toţii care este situaţia actuală de pe toate continentele, că sunt afectate toate ţările lumii de criza financiară, însă noi, românii, suntem prinşi în acest nefericit moment de foarte mult timp în urmă, iar criza aceasta mondială nu face decât să ne deschidă ochii şi mai mult şi să realizăm că, din păcate, suntem înfrăţiţi cu sărăcia, dovadă fiind părăsirea ţării de cât mai mulţi dintre noi.
Este şi cazul unui tânăr, în vârsta de 25 ani, originar, bineînţeles, din România, care a ales să plece în Italia, urmându-şi mama, aceasta părăsind graniţele ţării în urmă cu trei ani.
Se numeşte Stan Georgian, nu are studii superioare şi nici calificare în vreun domeniu, a absolvit doar clasele primare, însă are o meserie greu de obţinut de mulţi alţii: aceea de OM.
Şi-a dorit să urmeze liceul, însă nu a putut, condiţiile de viaţă fiind aspre şi avare.
A trăit o viaţă normală până când tatăl lui a decedat, copil fiind, iar de atunci totul s-a schimbat radical.
Viaţa a continuat, greu, fără un sprijin moral bazat, însă a acceptat că nimic nu-l poate întoarce pe tatăl lui şi a mers mai departe. O are pe mama lui, stabilită în Italia, din anul 2006, şi alături de care se simte iar copil, dar şi bărbat, în acelaşi timp.
Dorul de aceasta l-a răpus şi a ales s-o urmeze. Şi a făcut-o, în vara anului 2007.
Ajuns acolo şi fiind pentru prima oară într-o ţară străină, la modul propriu, nu i-a fost foarte greu să se adapteze noilor stiluri de viaţă, după aproape o lună reuşind să se integreze aproape perfect.
« Ma simt ca acasă »
Ştiind că nouă, românilor, ne este greu să renunţăm la meniul tradiţional, l-am întrebat cum s-a descurcat în această privinţă şi mi-a răspuns foarte senin şi cu zâmbetul pe buze:
«Mama găteşte, aproape, numai mâncare cu specific românesc, respectiv : ciorbă, sărmăluţe, chifteluţe şi alte sortimente de-ale noastre, care, de altfel, au încântat-o şi pe doamna pe care o are în grijă, aceasta fiind absolut încântată, aşa că, mă simt ca acasă! »
Ne bucurăm să aflăm că sunt lucruri care plac şi fraţilor noştri de alte origini, nu-i aşa?
L-am intrebat pe Georgian dacă simte “răceala” italienilor faţă de românii de acolo, implicit faţă de el, răspunsul acestuia fiind extrem de generos.
« Daca eşti corect şi munceşti, nu are nimeni, nimic, cu tine ! »
A lucrat în construcţii, o muncă destul de grea, dar frumoasă pentru el. Încă locuieşte în Sicilia, alături, evident, de mamă şi frate. Ei, din fericire, nu simt discriminarea de care se tot vorbeşte şi care umplu paginile tuturor ziarelor, pentru că, aşa cum îmi spunea Georgian, există o regulă peste tot, nu numai în Italia:
« Dacă eşti corect şi munceşti, nu are nimeni, nimic, cu tine ! »

Un accident era să-i curme viaţa
Un grav accident de circulaţie, în care lui Georgian era să-i fie curmată viaţa, s-a produs în vara anului trecut, în timp ce se întoarcea de la serviciu, pe o motocicletă condusă de colegul acestuia. O clipă de neatenţie se putea transforma într-o tragedie ce putea distruge două familii, cât şi viaţa celor doi.
« M-am născut a doua oară! »
“Mă întorceam de la serviciu, lucram pe un şantier din Sicilia, ca muncitor necalificat.
Fusese o zi destul de obositoare pentru că aveam de terminat un proiect care nu necesita întârziere, iar în acea zi trebuia să finalizăm o mare parte din lucrare, aşa că, eram osteniţi şi răpuşi de oboseală. Am plecat împreună cu un coleg, tot român, pe motocicleta acestuia. Chiar discutaserăm, înainte de a ne urca pe motor, de faptul că suntem extrem de obosiţi şi că abia aşteptam să ajungem la destinaţie Am plecat spre case, fără să ne gândim vreo clipă la ce urmă să se-ntâmple. Era o după-amiază ploioasă.
Mă gândeam numai la preparatele culinare ale mamei şi simţeam că timpul se scurge în defavoarea mea, chiar îmi doream să ajung cât mai repede, iar colegul meu la fel. Mergea cu viteză normală, însă, carosabilul era umed…Într-o curbă blestemată s-a produs accidentul. Nu a mai putut ţine direcţia şi ne-am răsturnat, apoi totul a fost un…neştiut.
Îmi amintesc decât un gard de care m-am izbit şi atât. Am fost transportaţi urgent la un spital în care eu am stat o lună şi jumătate, din care o săptămână în comă profundă.
Hmmm, mă bucur că pot povesti toate aceste lucruri! Când mi-am revenit din comă, am simţit că m-am născut pentru a doua oară. Mama şi fratele erau lângă mine şi plângeau. Mă strângeau de mâini şi atunci mi-am dat seama că trăiesc. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine, dar, în sufletul meu, realizam că se întâmplase ceva. Mi-au spus, mai apoi, ce se petrecuse şi am întrebat de colegul meu. Nu păţise nimic grav, doar o zgârietură superficială, mulţumesc lui Dumnezeu! Acum sunt bine şi mi-am revenit, nu de tot, dar sunt în regulă.”
« Nu voi pleca din Italia ! »
“După acest accident a trebuit să stau acasă foarte mult timp, pentru a mă reface, coastele mele fiind rupte şi având şi alte traumatisme care nu-mi permiteau nici un efort fizic. M-am conformat! Prietenii mei din România aflaseră de accident şi mă rugau să mă întorc în ţară, însă le-am spus că mi se putea întâmpla oriunde, aşa că nu voi pleca din Italia. ”
A venit în România să-şi revadă prietenii, pe motto-scuter!
Iubeşte România, îşi iubeşte prietenii, alături de care a copilărit, iubeşte tot ce mişcă, de aceea a făcut un gest de mare curaj: a venit în România şi i-a întâmpinat pe cei dragi la ghidonul unui motto-scuter de un albastru viu.
No comment!
O viaţă mai bună tuturor !