POVEŞTILE ROMÂNILOR DIN LUME

Titi Olteanu – “Vă implor, ajutaţi-mă, cu ce puteţi!”

Dragii mei, din Irlanda şi din toate colţurile lumii, cu toţii avem poveştile noastre de viaţă, triste sau frumoase, momente şi întâmplări care ne-au marcat viaţa într-un mod plăcut sau neplăcut, situaţii din care am tras învăţăminte, toate aceste lucruri formează o soartă, un destin care se poate schimba oricând şi, cine ştie, poate un viitor mai bun, sau nu…
Prin intermediul acestei rubrici, încercăm să ne descoperim, să ne regăsim, prin analogii ale situaţiilor prezentate în ediţiile anterioare, să tragem concluzii care, poate, ne vor fi de ajutor cândva şi să împărtăşim bucuriile şi necazurile compatrioţilor noştri răspândiţi în lume.
Povestea de astăzi este a unui tânăr, a unui om greu încercat de soartă, pe care, cu ajutorul şi sprijinul vostru, vom încerca să-l ajutăm şi să-i oferim puţin din puţinul nostru.
Se numeşte Titi Olteanu, are 37 ani şi locuieşte în Buftea, un mic orăşel din apropierea capitalei, Bucureşti.
Greutăţile vieţii l-au invadat, pur şi simplu, începând cu frageda vârstă de 17 ani când, după ani de suferinţă, tatăl acestuia a decedat în urma unei boli incurabile.
Probabil că ar fi trecut mai uşor peste această tragedie dacă ar fi avut vreun sprijin moral şi material, însă a rămas stâlpul familiei, mama sa neavând un loc de muncă, boala acesteia nepermiţându-i nici un efort fizic, cei trei fraţi mai mici rămânând tot în grija lui, singurul venit al familiei fiind pensia mamei.
Era în clasa a-11-a când tatăl său a părăsit această lume, însă a luptat şi nu a renunţat la studii, reuşind, cu foarte mari eforturi, să termine liceul.
După câţiva ani s-a căsătorit, nu a încetat însă să-şi ajute familia, muncind şi reuşind astfel să le ofere fraţilor, mamei şi soţiei minimul necesar unui trai omenesc.
Un moment mare de fericire a fost când s-au născut cei doi copii ai săi, gemeni, o fetiţă şi un băieţel. Toţi erau în culmea extazului, însă, la două săptămâni de la naşterea acestora, fetiţa a murit din cauza unei boli respiratorii. Momentele au fost cumplite, iar cuvinte pentru a descrie ceea ce poate simţi un părinte care-şi înmormântează copilul, chiar nu găsesc.
Viaţa însă a continuat. Anii au trecut şi au mai apărut alţi doi copii, tot fetiţă şi băiat, de data aceasta, nu gemeni. Acum, Titi, se mândreşte cu un băieţel de 16 ani, cu o fetiţă de 14 ani şi cu mezinul de 12 ani. Este fericit că a reuşit să-i crească până la aceste vârste, însă, din păcate, acum a ajuns în situaţia în care nu le mai poate oferi nici măcar o masă caldă. 
   Rămaşi fără serviciu, atât el cât şi soţia lui, din cauza crizei financiare, au reuşit cu greu să încropească un bănuţ pentru pâine şi câteva felii de salam cu care şi-au hrănit copiii, amândoi muncind ca zilieri pe la diverse firme, dar acum totul a stagnat. Speranţa i-a venit de la o cunoştinţă care i-a promis că-l va ajuta să muncească în agricultura, în Anglia.
Împreună cu fratele mai mic au luat drumul necunoscutului şi au ajuns acolo. Li s-au asigurat drumul şi cazarea, însă jobul promis era doar ceva “vedeţi şi voi ce găsiţi p-aici de muncă!”. Disperarea a început să-i cuprindă repede, în condiţiile în care nu vorbeau nici limba engleză, nu cunoşteau nici oraşul şi nu aveau bani nici măcar pentru pâine. 
Răspunsul la întrebarea lor:”De ce ne-ai adus aici dacă nu era ceva sigur?” era unul evaziv: ”Nu v-a obligat nimeni, nu au ieşit contractele… dar vedeţi ce faceţi şi să-mi daţi banii înapoi, de transport!”.
De această situaţie am aflat târziu, după o lună de zile, de la soţia lui Titi, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să sun la Ambasada României din Marea Britanie şi să relatez acest fapt. S-au sesizat imediat şi le mulţumesc, pe această cale! În acelaşi timp, o cunoştinţă din Spania care a aflat situaţia lor, nu a mai avut răbdare până ca Ambasada să le întocmească formalităţile necesare repatrierii şi le-a trimis imediat bani pentru a se întoarce în Romania, iar acum vor trebui să înapoieze suma persoanei respective.
Dorinţa de a-şi creşte copiii şi de a le oferi un viitor mai bun l-au împins să plece în acea incertitudine, iar zilele petrecute în Anglia şi mâncarea adunată din gunoaie pentru a putea supravieţui, vor rămâne pentru Titi o altă încercare a sorţii.
Acum este fericit, pentru că este alături iar de copii şi familie, însă gândul că vor fi evacuaţi din camera căminului unde locuiesc, de un an şi jumătate, pentru că nu au banii necesari pentru a achita chiria, 450 RON/lună, îl înspăimântă. Nu au nici un venit, nici o sursă de ajutor, nimeni care să-i poată sprijini.
Apartamentul mamei lui, cu două camere extrem de mici, este ocupat de aceasta şi de ceilalţi fraţi, fiindu-le imposibil să locuiască acolo, iar singura speranţă sunteţi VOI, cei care le puteţi întinde o mână de ajutor.
Cu rugămintea că nu veţi rămâne indiferenţi la o astfel de poveste de viaţă, tristă şi chinuitoare, fac apel la toţi cei care pot să-i ajute, cu orice, cu hăinuţe pentru copii, chiar şi cu 1 Euro, cu orice puteţi, AJUTAŢI-I!
Ni se poate întâmpla şi nouă, nimeni nu ştie unde ne duce soarta sau cum vom ajunge!
COD BIC – RZBRROBU
AGENŢIA BUFTEA
Strada Mihai Eminescu nr.6, bl. R5, oraş Buftea, Jud. Ilfov, ROMANIA
Nume: Olteanu Georgeta
CONT: RO 21 RZBR – 0000 06000 1183 0232
Adresa pentru eventuale ajutoare umanitare: Olteanu Georgeta, Sat Chitila, Oraş Chitila, Şoseaua Banatului nr. 44, bl.A5, sc.1, ap.01, Jud. Ilfov, ROMANIA.

O viaţă mai bună, tuturor!