Jurnal (VII)

Copii sărbătorind St. Patrick's Day

St. Patrick's Day

M-am bucurat şi eu de Partick’ s Day deşi nu sunt irish. Nu poţi sa ramâi indiferent atunci când toata lumea sarbatoreşte cu drag. Ora 12.00 m-a prins tocmai pe Dame Street, strada fiind deja pregatita de parada. De o parte şi de alta a drumului se adunase cu mic, cu mare, turişti, locuitori ai Dublinului şi mulţi irlandezi din alte parţi ale Irlandei. Fiecare cauta sa-şi prinda un loc cu vedere buna spre zona in care urma sa treaca parada. Unii s-au urcat in copacii din apropiere, alţii s-au cocoţat pe garduri, iar cei mai tupeişti au incalecat statuile- monument. Nimeni nu era incomodat de asta, toata lumea era prinsa de aerul de sarbatoare ce plutea pretutindeni. Palarii verzi, tricouri verzi, steagul Irlandei fluturând in mâini şi de la balcoane, feţe pictate in culorile aceluiaşi steag, baloane şi insigne verzi le intâlneai la tot pasul.
Cele mai „excentrice” prezenţe printre spectatorii care aşteptau parada au fost cinci baieţi pe jumatate imbracaţi (la bustul gol), purtând palarii pe cap şi margele la fel de verzi pe piept. Baieţii s-au afişat la geamul unei cladiri de pe Dame Street şi cu mare incredere au facut un juma de numar de strepteasse spre deliciul domnişoarelor prezente. Asta era undeva la etajul unu. Pe strada insa au aparut trei fete irlandeze foarte „exotice”, imbracate in tricouri şi pantaloni scurţi. Ele au avut frumoasa inspiraţie sa iasa de Patrick’ s Day pictate din cap pana in picioare in verde, alb şi portocaliu, fiecare colorandu-se intr-o singura culoare. Toţi vroiau fotografii alaturi de irlandezele-steag.
Ma bucuram de sarbatoarea lor. Când gândurile imi erau şi ele cuprinse de euforia minunatei atmosfere, poate pentru a-mi rasplati solidaritatea, in faţa la Christ Curch, mi-a ieşit in cale St. Patrick. M-a salutat discret şi vazând ca vreau o poza pentru eternitate, s-a conformat şi s-a lasat imortalizat.
Parada inca nu incepuse, dar parca nici nu mai conta. Vazusem ce era important.